SF: Cum am distrus prima navă extraterestră ©
Mă aflam în exerciţiul funcţiunii, în apărarea militară, acum câteva zeci de ani în urmă, şi într-o zi am prins de veste cum că se întâmplă ceva ciudat, undeva prin zona estică…
În timp foarte scurt au dispărut tot mai mulţi oameni din zonă, iar pe fundul unui lac se înregistra o creştere periculoasă de temperatură. Serviciile de informaţii raportau intrarea în lac a unei nave uriaşe extraterestre cu scopul de a produce un cataclism Pământului.
Nu a durat mult şi am primit ordinul de atac nimicitor! Se confirmase pericolul iminent şi trebuia distrus întregul lac cu orice preţ!
În acei ani, noi aveam cea mai puternică armă distructivă. Atacurile aeriene nu erau eficiente aşa că trebuia să atacăm de la sol cu ce aveam mai distrugător.
Ne-am pus în mişcare imediat, într-un şir lung de vehicule militare şi auxiliare. Ne-am deplasat cu viteză maximă până într-un loc ferit, aflat la distanţa de bătaie a noastră.
Racheta, în lungime totală de 15 metri şi cu diametrul de 1 metru, trebuia manevrată cu mare grijă. Nu eram pregătiţi de aşa ceva şi nu aveam decât o lovitură de acest calibru!
Cu greu, macaraua imensă a montat racheta de pe trăsură pe lansatorul şenilat, apoi servanţii şi-au făcut treaba cu viteză maximă. Şenilele au fost întinse, reglajele au fost făcute şi am aşteptat confirmarea parametrilor. Patru generali au verificat şi au dat o corecţie de +0,01 dreapta-sus.
Totul fiind pregătit, ne-am retras în fugă maximă spre tranşeele de la zeci de metri depărtare, săpate pentru adăpostire. Apoi s-a auzit: Foc!
Am deschis gura ca să ne protejăm timpanele şi ne-am pitit adânc în tranşee, acoperiţi şi cu coatele peste urechi.
Dar ceva nu a mers bine, firul nu producea aprinderea! S-a intervenit şi reîncercat. Al doilea Foc! însă ne-a surprins cu ochii spre lansatorul imens!
Un val de praf şi căldură ne-a lovit peste faţă puternic! Strigam la un soldat, dar el întreba Ce? Ce? Era asurzit complet… Un altul rămăsese parcă rătăcit, nu mai ştia de el… Totul trebuia făcut urgent şi nu mai era timp nici măcar de protecţia noastră!
Racheta s-a iniţializat, a făcut presiune, iar când au sărit capacele motoarelor, un jet lung de foc a ars vopseaua de pe întreg lansatorul, iarba şi pământul pe zeci de metri în urmă!
Brusc s-a desprins de pe lansator şi a urcat în doar câteva secunde până în înaltul cerului!
Ciudat efect, vă spun, nu se mai auzea absolut nimic! Racheta masivă urcase rapid şi abia dacă se mai vedea. Focul rachetei se oprise, lăsând în urmă doar o mică dâră neagră de fum…
Atunci mi-am amintit că aveam cea mai rapidă armă, era supersonică, iar sunetul ajungea mai târziu decât dispărea racheta de pe cer. Am strigat: acoperiţi urechile!
Nu ştiu dacă am apucat să termin, că deja sunetul venea cumulat şi grăbit. Abia acum! şi năvălea tot odată! Tunetele furtunilor sunt mici pe lângă ce zgomot ne invada! Parcă se rupea totul în jurul nostru…
Cum vă spuneam, lansarea unei asemenea rachete trebuia să se facă altfel, dar acum era importantă doar salvarea Pământului!
Obiectivul a fost atins cu succes. O explozie puternică centrată pe fundul lacului a distrus totul din el, nava extraterestră nu a avut nicio şansă, iar apa din lac a fost vaporizată!
Forţele terestre au încercuit apoi lacul lovit şi dacă mai rămăsese ceva… cu siguranţă au nimicit totul!
Atacul a fost clasat: Strict secret!
Am vrut să vă dezvălui totuşi, chiar şi după ani de zile, pentru că o asemenea întâmplare nu ar trebui să rămână secretă! Omenirea trebuia să afle măcar acum! Dacă voi fi săltat pentru dezvăluire, asta e… sunt doar un ofiţer bătrân de care lumea se poate debarasa.
Oricum, nu uitaţi, ei sunt acolo sus şi pot reveni oricând cu o nouă tentativă. Să nu ziceţi că nu v-am avertizat…
Cum am distrus prima navă extraterestră © (SF)
