În fiecare an pe 24 ianuarie românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române (Mica Unire).
24 ianuarie este zi liberă deoarece este sărbătoare legală decretată prin lege.
Această zi este foarte importantă pentru noi!
Iată de ce nu trebuie să o uităm:
1. În 24 ianuarie 1859 a avut loc Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, primul pas importat pe calea înfăptuirii statului național unitar român.
2. Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.
3. Unirea a fost legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.
4. Procesul, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
5. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii.
Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.
6. Atunci, Marile Puteri hotărau soarta noastră.
Imperiul Țarist, Imperiul Otoman și Imperiul Austro-Ungar au decis, prin convenția de la Paris, din august 1858, că trebuie să avem două guverne, doi domnitori și două adunări.
Numai că noi am ales altfel.
O singură țară și un singur domnitor.
7. Propaganda unionistă întreprinsă de către liderii partidei naționale în străinătate a necesitat mari sume de bani, iar I.C. Brătianu s-a remarcat prin vânzarea moșiei soției sale pentru a asigura aceste fonduri.
8. La începutul anului 1859 liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală.
9. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică.
10. Colonelul Alexandru Ioan Cuza, domn al Principatelor Unite a fost nu doar o personalitate istorică unificatoare, ci şi una reformatoare.
De la o țară agrară care plătea tribut otomanilor, ţara noastră s-a transformat într-o țară modernă.
11. Nimic nu ar fi fost posibil fără unirea lui Cuza, care a înființat toate instituțiile moderne, a stabilit separarea puterilor în stat, a stabilit egalitatea între toți oamenii și a acordat drepturi și libertăți individuale.
12. Reformele lui Cuza au vizat sistemul politic, sistemul sanitar, instituţia Poştei, armata, Biserica, învăţământul, justiţia, fiscalitatea, serviciul vamal etc.
Tot în timpul domniei lui Cuza au fost înfiinţate primele două universităţi româneşti: la Iaşi, în 1860 şi la Bucureşti, în 1864.
13. La 11 februarie 1866, A.I. Cuza este obligat să abdice și să părăsească țara pentru totdeauna.
Istoricii spun că, în spatele acestei abdicări, stătea o adevărată coaliţie politică, dar şi nevoia înlăturării lui Cuza în favoarea unui principe străin.
Domnitorul a acceptat pentru că, altfel, cele trei imperii ar fi cotropit țara noastră și s-ar fi năruit tot ceea ce domnitorul reușise să clădească până atunci.
14. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România.
Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza – Mica Unire (24 ianuarie 1859)
